Mihai Eminescu

Sonet

Sunt ani la mijloc si-nca multi vor trece
Din ceasul sfint in care ne-ntilniram,
Dar tot mereu gindesc cum ne iubiram,
Minune cu ochi mari si mina rece.

O vino iar ! Cuvinte dulci inspira-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei ma lasa a petrece
Si cinturi noua smulge tu din lira-mi.

Tu nici nu stii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adinc o linisteste,
Ca rasarirea stelei in tacere;

Iar cind te vad zimbind copilareste,
Se stinge-atunci o viata de durere,
Privirea-mi arde, sufletul imi creste.